Pe şira spinării mele pasc locomotive cu aburi motivele de divorţ proaspete,
cu firele lungi, cârlionţate, ce alunecă pe tocuri în trupurile concubinilor
întinse pe noptieră în semn de protest din lipsa unui protest.
Mâinile diluate în realitate se revendică din părul smarald al ideii unu bis,
ce-mi mângâie pieptul cu respiraţia-i calmă şi caldă. De-ar muri odată!
Tălpile mi-s topite de tăcerea ambalată într-un prezervativ din pânză.
Cărţile se plimbă cu taxiurile prin Bucureşti în căutarea unor expresii uşoare.
Pereţii camerei se deşiră în punctul alb al unui sonet închinat
firimiturilor crocante de furnici lipite de tavan,
pe care întunericul le linge cu limba lui umedă şi amplă.
Luna se dezbracă de romantism într-un pahar cu limonadă
şi mă consumă cu trei cuburi de gheaţă. Sec.
Pensonul Albert, cu vârful înmuiat într-un solo de saxofon, îşi aleargă
culoarea preferată prin casă. Casa se încălzeşte între aripile unui liliac matador.
Acum, lucrurile sunt aşezate în ordinea mea răsturnată.
Printr-un colţ e un dumnezeu care toarce zâmbete din vecini.
Locomotivele au ugerele pline cu păcate, mâinile mele au mâinile lor
legate la spate iar luna sărută idee unu în punctul g din noapte.
Iubita priveşte chiloţii fostei mele iubite
ca să nu uite că în orice clipă mă poate pierde.
Eu privesc în ochii ei textili şi mă satur de monotonia literelor negre.
Voi continua cu
