[Un deget de copil înfipt într-un fund de balenă]

Ești o pasăre din granit cu aripi de foc
cuibărită între coastele mele lichide.
Un deget de copil inuit
înfipt într-un fund de balenă,
survolând estuarul improbabilităților,
unde mateloții cocoțați pe catarge
trimit misive umede
către țarile calde papagalilor dezertori.
Întinsă pe podea,
ca un curcubeu lipsit de culoare,
dragostea gustă dintr-un pișcot
înmuiat în indifelitatea îngerilor
ce picură din tavan în pântecul patului.
Sorb lichidul toxic în pauza dintre gesturi,
în care abia poți strecura umbra unei furnici
și revin
sub ghilotina plăcerii ce-mi mângâie
perii capului cu tinerețea ta secționată
într-un ciob de speranță putredă.

Ca un arlechin
ce jonglează cu acuarelele cerului
dinaintea pleiadei divine, din tâmple
îmi țâșnesc rădăcinile viselor din copilărie.
Te înșfacă...
Așa imobilă cum ești nu mi-e teamă
să mă șterg de gânduri între pulpele tale,
două baraje din porțelan ce stăvilesc infinitul.
Nepăsătoare verși prozodia momentului
din samovarul cu minciuni
pe gaura aburindă a sufletului
iar amintirea noastră ușoară se înfășoară
pe crusta copacilor
ca un mărțișor dăruit de soare
în dar dimineților necoapte
în care mă vâr dezbrăcat de piele
sub pătura caldă a Raiului
trasă peste dantelaria albă a trupului tău
adomit...

Pregătiți să ne topim în condesul Bose–Einstein
unde cei uitați se duc să renască.