Am să mă vâr într-un poem

În noaptea asta
am să mă vâr într-un poem
şi-mi voi lipi tălpile reci
de vocalele lui plăpânde.
Vom asculta
ritmul respiraţiilor împerecheate
ca doi siamezi zdrenţăroşi
ce moţăie prin tramvaie.
Vom frânge o iubită
ca pe o pâine căutându-i miezul.
Vom călători la întâmplare
prin ţara ce nu va fi să fie.
Vom bea carafe cu vin,
vom ciuguli dintr-un sân moale.
Vom fuma şi dincolo de filtru viaţa asta
fără de scăpare.
Vom sfârteca între măsele
ciorchinii grei de ploaie.
Ne-om tăvăli
prin rugina lucrurilor molipsitoare,
ca doi căţelandri fără de stăpân,
lătrând la toate,
vom amuşina copile fragede
cu gust de libertate
şi-n noaptea asta vom
dezgropa întâiul născut al poemului
presându-i timp peste picioare.