Îmi torn asfalt în carnea lipsă,
sunt un capriciu într-o lume care arde
ca viermele la bloc, ca furnica la ţară,
într-o ţară fără mamă, pregătindu-se veşnic
pentru o iarnă nucleară…
Într-o dezordine indigo în care
lumea-şi cablează simţul la uitare,
unde copacii înfloresc la şto,
iar copiii ies din burţi sterile
însemnaţi cu resemnare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu