norlimax

sunt un nor fante printr-o noapte agrară, ieșit la cules de fecioare,
un pirat cocoțat pe avionul cu arbori în loc de elice,
în care pilotul e un somn amator,
iar pasagerii sunt gânduri fără destinații.
Rațiunea are brocart cusut pe orificii,
Adevăr și Iluzie tatuate pe glezne,
iar tu, demon cu licăr de femeie,
mi te-ai hărăzit apostol
cu axiomele tale însetate de minciună.
și, de-am fi două păsări din hârtie indigo,
ne-am ține de aripi într-o incandescență frugală
planând, ca un teasc
ce zdrobește ciorchini de melancolie,
pe deasupra crematoriului ce arde numerotate poezii.

tu mă iubești trei ceasuri rele dintr-o marți pierdută-n săptămână,
un limax ce-mi lasă dâre de muzică pe mână.
însumezi lumea, focul, apa, câmpul verde și cerul albastru,
adunate în carpeta de pe zidul celulei cu răpirea din serai,
un univers pitit într-un miez de vers.
eu sunt un gurmand, desăvârșit prin înfometare,
poftind la cometele mignone stropite cu sos de coriandru și mentă,
lucid când trebuiesc achitate notele de plată imaginare
sau ludic când mă las cuprins de brațele tale
ce mă vindecă de orice speranță,
nimfetă.

cere-mi înapoi ceasul cu arici
ce cronometrează lumea noastră absentă.
eu voi păstra doar ceea ce nu este kitsch,
secunda în care buze candelabru
ne-au supt cu paiul din placentă.