Scuipă-mi, Doamne, sămânţă în palmă,
chiar dacă eşti femeie,
şi suflă-mi peste gură,
mai ales dacă ai făcut dragoste,
şi prinde-mă în braţe ca pe un fluture moale
gata să dospească eternitate.
Dă-mi întâia lege pe care ai scris-o
şi-apoi ai rupt-o ruşinată de propria-ţi putere!
Cere-mi în schimb primul sărut
ori prima poezie gângurită către adolescenta pudoare!
Ascunde-te printre ruine
şi am să te caut prin troleibuze.
Răpeşte-mă în tine,
iar ei or să mă caute, în zadar, printre oameni.
Smulge-mă membru cu membru,
iar sângele meu să-l despici din calea cuvintelor
şi lasă-mi doar speranţa că eşti o mamă ce iartă,
ce plânge, ce zâmbeşte, când copiii tăi
se joacă de-a viaţa pe afară.
Sau uită-Mă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu